Ieri am avut o zi complicata. Nu am sa vin cu amanunte, ele nu sunt dintre cele de natura a face deliciul vreunei povesti savuroase sau cel putin nu acum cand inca  nu resimt de pe urma ei decat o oboseala crunta. Cert este insa ca nu am avut timp nici sa respir si asta s-a vazut in primul rand in faptul ca a fost una dintre foarte putinele zile din scurta istorie a acestui blog in care nu am raspuns comentariilor voastre ceea ce m-a determinat sa incep aceasta postare rugandu-va sa ma iertati si sa nu puneti la suflet acest comportament mai putin onorant. Boooon… Acum. L-am auzit ieri dimineata pe un flacau – Opris sau Oprisan, ca nu am reusit niciodata sa-i retin numele, un tip care avea la un moment dat o emisiune obscura pe un canal tv obscur, cum ca la pariuri, cota posibilitatii ca urmatorul James Bond sa fie negru este de 5,00. Adica, daca pariezi un leu mizand pe faptul ca urmatorul  Agent 007 va fi un afro- american si se va intampla lucrul asta, castigi 5. Misto, nu ? Ei, tot nenea Oprisan asta sustinea (de unde are informatia asta, treaba lui. Doar ca, daca a mintit el ieri, va mint si eu astazi), ca la aceeasi casa de pariuri cota nationalei noastre pentru o eventuala calificare ar fi de 5,50. Acum. Cum il stim pe conu Piti mare amator de genul asta de sporturi (pokeras, barbut, pariuri) ma gandesc, la rece, ca faptul ca grecii ne-au facut in meciul jucat la ei mucii haturi in timp ce noi n-am reusit sa facem din rahat, bici, ar putea sa se traduca in lumina noilor dezvaluiri, intr-un gest premeditat al lui Piturca pentru a bulversa neuronii celor de la casele de pariuri determinandu-i, iata, sa atribuie o mai mica sansa nationalei noastre de a se califica decat sansele lui Eddie Murphy sau Martin Lawrence  de a castiga castingul pentru rolul jenant de celebrului agent britanic – intre noi fie vorba, un securist imbracat un pic mai dichisit. Ca tot am ajuns cu dizertatia in acest punct este aproape sigur ca un actor de culoare intr-o viitoare productie „James Bond” ar aduce, ce altceva decat ?, culoare, determinand – ca sa ne insusim si noi limbajul politicienilor la moda, o schimbare de paradigma in modul in care fanii seriei, probabil plictisiti, ar percepe story-ul. Realizati numai impactul pe care imaginea unui Bond cu coafura rasta si fes jamaican l-ar avea asupra publicului si veti intelege exact despre ce vorbesc. Dar sa revenim la oile noastre. Adica la echipa nationala a Romaniei. Sigur ca sunt si eu, pafrazandu-l pe cetateanul turmentat al lui nenea Iancu, suporter. Al echipei nationale. Am fost alaturi de ei la bine ar fi urat din partea mea sa ma dezic  acum, la rau, cand e constituita dupa modelul arcei lui Noe dintr-o adunatura de berbeci, bivoli si alte taratoare iar jocul din teren este  mai lipsit de imaginatie si complexitate chiar decat dansul fetelor de la Capalna. Deci, imi doresc calificarea. Ar fi pacat ca lui Cristi Tanase si coechipierilor lui sa le fie refuzata sansa unei excursii in Brazilia pentru simplul motiv ca se pricep la fotbal la fel de mult cat ma pricep eu la crescut prepelite. Adica, si eu si ei avem idee despre ceea ce ar trebui facut dar, nici eu nici ei nu am facut-o pana acum. Asa ca spun si eu, ca tot romanul, HAI ROMANIA !!!, mizand pe norocul aproape proverbial al lui „nea” Piti. Fiindca, de ce n-am recunoaste, daca am fi picat la bar aj cu Portugalia, Franta, Suedia, Croatia sau Ucraina, sansele noastre de calificare ar fi fost chiar mai mici decat sansele ca urmatorul James Bond sa fie, Dumnezeu sa-l ierte, Colea Rautu. Am atacat subiectul asta si ca urmare a reprosului onorabilului Gheorgica, deja celebru prin comentariile pe care le lasa pe unele bloguri din nisa asta, care mi-a reprosat ca mi-am bagat nasul in haznaua urat mirositoare a  politicii autohtone ignorand temele de discutie mult mai generoase ce s-ar regasi in unele cuvinte ce incep cu „f” : fotbal, femei si altele asemenea lor. Desi, mai nea Gheorgica, si politica noastra damboviteana tat catre un „f”-word te duce cu gandul. Ca  modul in care onor guvernantii ne f_t zilnic existenta i-ar face sa paleasca de rusine pe autorii celei mai complete editii a Kamasutrei, eventual cu o prefata semnata Grig Bivolaru.