Hristos a Inviat! Cum ar fi… … ca-n Saptamana Mare sa-ntelegi, in sfarsit, ce-nseamna sa plangi rugandu-te, deloc pentru tine, cu „zdrobire de inima”? … ca-n Vinerea Neagra, in drum spre Prohod, sa reusesti, prin EL, sa treci singura ditamai bulevardul, dupa ZECE ani de carje? … ca in aceeasi zi de Vineri, pe o ploaie torentiala, inotand prin apa, sa traversezi inapoi acelasi bulevard si, in timp ce lacrimi de doliu curgeau in inimile celor ce cred, tu sa faci piruete pe strada, zbierand un singur gand: „nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine!” … ca de aceasta Inviere sa-i intelegi pe cei care il poarta pe EL viu in inima si sa te bucuri si tu cu adevarat ca Cineva a calcat moartea odata pentru totdeauna si pentru tine? … ca in ziua de Duminica sa mai rupi inca un lant? Al tacerii, al ochilor supusi, al trairii altor vieti, al neindraznelii? Cum ar fi? Cum este. Nu in ultimul rand, as dori sa multumesc din suflet celor care s-au rugat pentru mine. Se stiu ei…