De multe ori am vrut sa scriu despre ceea ce urmeaza, dar niciodata nu am gasit contextul potrivit. Astazi, ca in fiecare zi de lucru, scurtez drumul cu aproximativ 100m traversand o parcare. Si astazi, ca niciodata, nu am mai fost atat de prinsa in gandurile mele si muzica din urechi si am observat: dom’le, astia au masini atat de simple, desi multi dintre ei si-ar permite mult mai mult. Gradinile, garajul, casele in sine sunt atat de cochete dar micute, nu se intind pe hectare. Si m-am gandit… In Romania parcarile studentesti sunt pline de masini ultimul racnet. Parcarile mallurilor gem de ultimele modele in materie de masini straine, care de care mai scumpe. Fitele sunt la ordinea zilei (daca m-ar vedea pe mine gagici din Romania cu ce tenesi merg eu aici mi-ar zice ca-s culeasa de pe strada…), hainele scumpe in trend, hotii parveniti care se imbogatesc peste noapte furand de la gura altora din ce in ce mai mult. Nu te poti duce la un film fara sa vezi ifose, mofturi, etalari de bijuterii si matasuri care mai de care. Cum ala frate? Traim greu cica. Dar nu, greu traiesc fraierii care se spetesc in Romania, fraierii care castiga un salariu de mizerie din care trebuie sa plateasca rate, dari, intretinere, etc. Smecherii se petrec in mini-palate, isi auresc acoperisul si se sparg in figuri cu ultimele trenduri, cu toate ca-s niste mitocani (respectiv fufe) agramati. Aici de ce se poate sa se promoveze simplitatea? De ce se poate ca masinile sa fie din cele practice, bune, dar nu neaparat luxoase? Si si-ar permite, spre deosebire de acei parveniti care abia au cu ce plati chiria dar isi cumpara masini la mana a doua de peste 10000 euro? De ce daca tu nu ai ce manca a doua zi totusi iti iei de la gura sa-ti cumperi iPhone si haine de firma? Fiindca ii avem ca exemplu pe panaramele alea umane de impanzesc televiziunea si se etaleaza provocand unora dezgust…