Pe Mélanie am “cunoscut-o” acum un an si ceva pe blogului unui ipocrit (sau … alt ipocrit). Desigur, vorba vine, e un blog simpatic cu si pentru prieteni. Ne scriam reciproc pe bloguri pe cand inca mi se spunea Micul Print, in perioada cand am scris ca Josephine si altii, si acum ca am revenit. Am inceput la un moment dat sa corespondam en prive si cine si-ar fi imaginat ca, la un final de iunie insorit, vom fi avut ocazia sa ne cunoastem? Cand voi mai avea, de acum, tendinte de a-mi inchide blogul, imi voi aminti ca am cunoscut oameni extraordinari datorita lui, oameni care-mi sunt acum prieteni de suflet si pe care altfel nu as fi putut sa ajung sa-i vad. Multumesc Mélanie pentru un week-end extraordinar, pentru Toulouse, pentru Sala Ilustrilor, pentru plimbarile minunate si, nu in ultimul rand, pentru ospitalitatea si prietenia ta. Un toast in cinstea prieteniei si a ta! Cum stiti ca eu nu pun poze cu mine pe blog, voi pune cu dragul de Lucky-Loulou, el gato valenciano (al Melaniei, desigur) si cu lavanda cea frumos parfumata si invadata de albinute, tot din gradina sa.