semestrul asta am fost pe dinafara "in black" (sau the say-goodbye-to-hippie-and-never-go-back mood) si pe dinauntru in carnaval. dupa cum ziceam inainte, acum ar trebui sa suport consecintele. dar cat de seaca pot ajunge incat sa si scriu despre asta? e clar: incapacitatile mele legate de examene si mai ales ingrijoratoarea lipsa a anxietatii reale dinaintea lor (pe care imi vine s-o simulez asa, din superstitie) marcheaza sfarsitul unei ere: the wonder kid era (nu deveniti prea sensibili la atata cantitate de englezisme, ganditi-va ca daca zic the wonder kid era in romana o sa ne gandim cu totii la un celebru avortat manelist) the wonder kid era a inceput prin gradinita, cand ma remarcam in doua privinte: in primul rand, desenam incontinuu si destul de coerent, avand chiar ceva urme de tehnica si perspectiva, si, desigur, din aceeasi arie de preocupari, faceam foarte dragute si curate (adica nu mi se amestecau culorile rezultand in cacaniu) modele din plastilina. in al doilea rand, retineam cu usurinta tot soiul de poezii si amanunte "esentiale", o data am primit o bulina rosie cu diametrul de vreo 10 centimetri pentru ca am stiut sinonimele a 3 cuvinte (timp, zapada si copac ) ). toate astea aveau 2 repercusiuni: eram foarte infatuata, desi uneori, ca si acum, incercam sa intru in gratiile copiilor superficiali & evident ca sfarseam prin a fi respinsa. cred ca respingerile astea permanente, dublate de nesiguranta de sine indusa de niste so-called educatoare preocupate sa-si bata joc de aspectul fizic al unui copil de 5-6 ani au fost cele care-au mentinut echilibrul intre a ma simti desteapta si a dobandi si experienta stanjenitoare, apoi din ce in ce mai pregnanta si aproape patologica acum, in adolescenta tarzie , a raportarii la sine ca la un altul handicapat. probabil ca, de-a lungul anilor, cel de-al doilea weltanshaung a predominat. dar asta nu explica socul meu de-a ma vedea brusc redusa la tot ceea ce nu aveam prerogativele sa fiu. anii de glorie ai erei mele au fost prin scoala generala, pe la 8-10 ani, cand am inceput sa scriu poezii si compuneri destul de bizare, acestea din urma, desi aveau la baza teme absolut inocente, sfarseau prin a fi o combinatie de poe in mizerie cu suprarealism si faceau turul cancelariei, o data am auzit-o pe invatatoare zicandu-i directorului (o creatura absolut rotunda, pe cat de mic, pe atat de lat, cu parul destul de mare si o mustata imensa, parca anume destinat amintirilor mele din copilarie, ca atatea alte personaje "tip", schematice, redabile & recognoscibile din cateva tuse, ca la desene animate. i se spunea, printre altele, "patratelu") ca " numai dumneavoastra ati mai fi putut scrie asa ceva", ceea ce era un raport destul de grosolan, ca sa nu zic barbar de-a dreptul, ma gandeam eu, pentru ca nu vad de ce directorul scolii generale numarul 3 din hunedoara, prof de matematica, sfera umblatoare, si-ar pierde vremea scriind compuneri visatoare despre pestisori aurii care raspund enigmelor unui pescar de la pontul euxin )))). apogeul (dar si agonia) le-am atins in clasa a4a, cand am aparut in repetate randuri pe diverse posturi tv locale (imi placea cand venea televiziunea la noi pentru ca maica-mea cumpara inghetata sau altceva bun si eu eram centrul atentiei, ceea ce conta numai in masura in care si baietelul de care imi placea avea sa ma vada si, poate, avea sa se gandeasca la posibilitatea de a avea un ochi si pt mine, cu alte cuvinte, nu-mi dadeam seama ca pe barbati ii sperie lucrurile astea). tot in clasa a4a am luat prima data contact cu lumea scriitorimii romanesti si nu numai, la un festival de poezie. dar dupa prima mea placheta (pe care acum o reneg din motive practice, nu pentru ca nu mi s-ar parea in continuare destul de dragut si macabru ce scriam eu pe-atunci), am inceput sa resimt si neajunsurile unui atare statut privilegiat. nu se mai juca nimeni cu mine, eram subiect de glume & sicane hurtful, invatatoarele & copiii, via familiile lor dezorganizate, indraznesc sa cred, pt ca asa erau cele mai multe familii 90ciste in hd, opinau ca acest volum l-ar fi scris ai mei si, ca niste dezaxati ce trebuie sa fi fost in acest caz dystopic, mi l-au pus mie in brate, ei avand mari ambitii concentrate monomaniacal pe copilul lor (halal ambitie: sa-l faci poet, great curse, after all). in general, lumea ma oprea pe strada si ma simteam ca un exponat de la circ, probabil ca aveam un foarte acut simt al ridicolului pe care incep, treptat treptat, sa-l pierd, probabil ca e totusi ceva sinistru in a fi oprit pe strada de tot soiul de dubiosi si a ti se spune ca "nu-mi reciti si mie o poezie?", ba mai mult, e culmea tristetii sa devii un mit urban in carne si oase, si inca mitul urban al hunedoarei, pt ca inca mi se intampla sa fiu intrebata dac-o tin minte pe fetita aia care scria poezii la 10 ani si care a murit la scurt timp dupa ce si le-a strans intr-un volum )))))) imi place partea cu "era cam de varsta ta" sau "nu statea pe langa tine, prin o.m.?". e drept ca fetita aia a cam murit cand, la 11 ani, am inceput sa-ncerc sa ma raliez la valorile paupere ale colegilor mei, sa ascult muzica tampita, sa-mi las parul lung si sa ma imbrac hippie.