Privindu-l pe petrolistul Marian Iancu cum isi ameninta propriul antrenor, te gandesti ca setea de performanta a intors lucrurile pe dos in aceasta lume. Ca banii chiar pot cumpara orice si ca doar formele conteaza . Fondul a devenit un cuvant tot mai des pronuntat. Dar cu litera u in loc de o . Intr-o societate in care a devenit ceva obisnuit sa faci striptease la TV si sa nu te dai in laturi(puneti cum doriti accentul pe acest cuvant!) de la nimic in numele eficientei si celebritatii, sportul si-a pierdut putin cate putin din acel farmec de taram unde toate lucrurile gresite pot fi indreptate. Se arunca brichete si torte in capul dusmanilor care tin cu cealalta echipa. Se injura arbitrii si se aplica pe spinarea lor ultimele lovituri din domeniu. Apoi se invoca lipsa de sustinere din partea divinitatii. Ce nu stiu acesti afoni ai obiectului civilizatiei este ca lumea nu e a lor. Fie ca imbraca haina suporterului violent, a presedintelui sau actionarului majoritar al unui club ori a antrenorului urmarit de mania persecutiei, agitatii si agresivii din jurul nostru nu au reusit vreodata sa rapeasca bucuria simpla a oamenilor care privesc sportul ca pe mai mult decat o competitie. Oamenii care alearga seara si dimineata in parcuri si apoi dau de mancare ratelor sunt cei care imping inainte o pasiune mai puternica decat o torta olimpica. Pentru ei nimic nu se termina vreodata. Acest articol a fost publicat pe noiembrie 15, 2008 at 12:01 am si e postata la Sport. Poti urmari raspunsurile acestei insemnari prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau trackback from your own site.