Ne vom gadila egoul privindu-i cum se joaca cu masinutele pe care le-am adus din cosul in care erau aruncate. Vom putea spune ca am facut ceva pentru niste copii amarati. Apoi ne vom indrepta catre casele noastre impodobite cu brazi plini de cadouri si mese care abia mai rezista sub presiunea caltabosilor si a cozonacilor. 350 mii de copii din Romania au cel putin un parinte plecat la munca in strainatate. Asta e Romania. Tara care si-a impins oamenii catre plantatia de bumbac a Occidentului, pentru a-si echilibra un deficit de cont ravasit de incapabilitatea celor pusi acolo sa faca performanta. In multe astfel de familii s-a ajuns la divort. Banii nu au reusit sa cumpere si stabilitatea. Fie ca sunt la Casa de Copii, fie ca traiesc impreuna cu alti 7 frati si cu bunicii lor, multi dintre copiii romani pleaca in viata cu un serios dezavantaj emotional. Imbratisarea nu poate fi inlocuita de poza. Asta trebuie spus acum, in prag de Sarbatori. Ca in aceasta goana pentru realizarea profesionala, dam naibii de pamant cu viata noastra! Acest articol a fost scris pe miercuri, noiembrie 26th, 2008 la 9:29 am si este inscris in Romania. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.